Mândria la superltiv

Demult, în trecut, am întâlnit un bărbat care îmi vorbea de mândrie şi orgoliu masculin la superlativ. Din punctul lui de vedere nu trebuie rănit sau minimalizat, fiind unele din cele mai sensibile componente ale unui bărbat.
De curând am dat din nou de acest concept. Ei bine, lăsaţi-mă să nu fiu de acord şi să spun că din punctul meu de vedere orgoliul şi mândria exagerată este, şi vine din prostie. Nu te lasă să gândeşti şi îţi blochează şi întunecă simţurile. Şi poate mai târziu, când rămâi doar cu mândria, îţi dai seama că poate ai fi putut să o înlături în anumite cazuri.
Consider că numai un om care nu este îndeajuns de deştept poate lăsa mândria să îi împiedice acţiunile. Cum nu e normal să iei anumite decizii la cald sau într-o perioadă foarte tensionată, la fel nu e corect să acţionezi din spatele mândriei. Dacă nu reuşeşti să o laşi deoparte în anumite situaţii, poţi măcar să o iei de mână şi să o tratezi ca pe prietena ta, în nici un caz ca pe şefa ta.