Necunoscutele cărări

Chiar dacă în viaţă nu primesc tot ceea ce-mi doresc, îmi rezerv dreptul de a lua singură din când în când. Închid telefonul şi laptopul, renunţ la tehnologie şi prietenie, la tocuri şi fug în locuri dragi mie, sau locuri care îmi devin dragi după ce le descopăr. Îmi place să cunosc locuri noi, cu istoria şi obiceiurile lor. Cu oameni diferiţi de ceea ce am eu în jurul meu. Mă fascinează orice loc nou care îmi completează cunoştinţele şi mă întregeşte pe mine ca om. Sunt ca un copil care moare de nerăbdare să desfacă cadoul de Crăciun primit în dar de la părinţi.
Nu sunt o naţionalistă, lecţia asta nu s-a predat la şcoala pe care am urmat-o, însă iubesc ţara asta. Îmi place, nu pentru că e frumoasă sau pentru că are peisaje extraordinare, nu pentru că nivelul de trai e superior altor tări sau pentru că statul ajută tinerii în dezvoltarea lor, ci pentru că pentru mine aici e acasă. Aici sunt amintirile mele, aici e familia mea, aici simt şi trăiesc. Aici iubesc şi urăsc cu patima care mă reprezintă. Aici sunt şi pot fi eu. Până şi mirosul de dimineaţă dintr-o zi de vară ploioasă îmi place. Umed şi rece. Chiar şi taximetristul care m-a adus în dimineaţa asta la muncă m-a făcut să zâmbesc, prin alegerea lui total neinspirată de a mă delecta cu o porţie de manele super premium.

Asculta mai multe audio Muzica